(1914, Bucureşti – 2008, Paris)

Pictor, grafician, scenograf. Are prima expoziţie la numai 18 ani, făcând parte activ din grupul de avangardă. Publică frecvent desene în presa scrisă. Antifascismul său și discriminările rasiale l-a făcut în anii războiului să se refugieze în Uniunea Sovietică. Reîntors în ţară lucrează mai mult ilustraţii de carte și abia după plecarea în Franţa din 1969, „își regăsește penelul” cu adevărat.

Legat de perioada boemă a anilor 1930, Oscar Lemnaru

povestește cum:

Zanft, Baranga și Puiu Perahim (ilustratorul reportajul de faţă…) formau o altă clică. Erau ca niște copii ai nimănui. Prin 1933 au intrat în inchisoare, numai două săptămâni, din pricină că scoteau nu știu ce fel de revistă…

Dar povestea pe care vreau s-o spun e alta. S-a petrecut paremi-se prin 1934. Umblau de mai multe zile fără nici un ban prin buzunar. Aurel Baranga, Puiu Perahim și Zanft se plimbau nemâncaţi pe Calea Victoriei, pe o vreme de iarnă și crivăţ, îmbrăcaţi ca vai de lume. Perahim purta în picioare niște gondole luate de la un unchi al lui cu dare de mână. Baranga avea niște pantaloni de dril și haină de lustrin. Erau amândoi cunoscuţi. Cel din urmă scrisese și tipărise, iar cel de al doilea făcuse o expoziţie elogiată de presa de specialitate. Oamenii însă nu aveau ce mânca.

Pe la zece seara Zanft clipește șiret și le spune:

– Voi nici nu ştiţi, mă, am la mine cinci mii de lei!

Cifra era astronomică, înspăimântătoare. Au alergat într-un sufl et tustrei la Restaurantul Modern. Cânta mi se pare Grigoraş Dinicu, era lume multă, veselie, petrecere în toată regula. Luminile candelabrelor se răsfrângeau în oglinzile de pe pereţi, ca spade incandescente.

S-au aşezat în jurul unei mese, au chemat chelnerul şi a început să comande mâncăruri scumpe şi băuturi fi ne, aşa în neştire; soseau farfurii cu icre negre, castroane şi raci, bucăţi de morun şi nisetru la grătar, ciuperci, sardele, fripturi cu garnituri imense, porţii enorme de iepure cu măsline, prăjituri, .ngheţate, cafele, sticle de vin cu nemiluita la baterie…

Pe la patru dimineaţa însă Zanft face în timpul discuţiei o paranteză:

– Ştiţi? n-am nici un ban!

O lovitură de trăznet nu i-ar fi încremenit mai tare. Ţalul a observat consternarea, s-a apropiat de masă și le-a făcut socoteala. Mii de lei! Au lăsat actele acolo și au plătit datoria spărgând o pușculiţă în care două trei luni au adunat banii.

Mai știu de la Perahim că fi ind invitat la nunta lui Sașa Pană și neavând pe el decât un sacou și niște pantaloni rupţi, la zece seara, într-un colţ retras al Cișmigiului i-a schimbat cu pantalonii lui Alexandru Zoteanu, un prieten al său. S-au dezbrăcat și s-au îmbrăcat fiecare cu pantalonii celuilalt și așa s-a dus Perahim la nunta lui Sașa Pană.