(Adrianopole, 1808 – Bucureşti, 1884)

Bancher, Consul general pro bono al Imperiului Otoman la Bucureşti din 1879. Alături de fraţii săi Iosif şi Nissim, Abraham Halfon a continuat afacerile băncii S. Halfon et fils (fondată de tatăl lor în 1829/1832), care sub conducerea celor trei a participat la toate marile operațiuni bancare din România secolului al XIX-lea. A contribuit la primele împrumuturi externe ale României (1866): împrumutul Oppenheim şi împrumutul Stern, pe care le-a facilitat prin intermediul Băncii Imperiale Otomane de la Constantinopole (de la Banca Openheimer din Paris s-a luat un împrumut menit să acopere unele cheltuieli ale statului și de la Banca fraților Stern din Londra un altul pentru acoperirea deficitului bugetar).

La fel ca tatăl său, Abraham Halfon nu s-a implicat numai în comerțși finanțe ci și în cultură. Între altele a făcut parte dintre membrii Societății de Cultură Israelită înființată de medicul Iuliu Barasch în 1862.

S-a numărat, de asemenea, între membrii fondatori și ai consiliului de administrație al primei societăți românești de asigurare, Dacia, înființată în 1871 prin decret domnesc16.

În noiembrie 1879 a fost numit Consul General pro bono al Imperiului Otoman, aceasta calitate fiindu-i recunoscută oficial de Prințul (la acea vreme) Carol I.

Abraham Halfon s-a bucurat și de aprecierea domnitorului Al. I. Cuza, care l-a făcut trezorierul său și în această calitate l-a luat cu el în suita oficială de 15 persoane, alături de diverși miniștri, în călătoria întreprinsă la Constantinopole pentru investitura sa, în iunie 186417. Evenimentul a avut un foarte important rol de reprezentare diplomatică18, a fost relatat zilnic prin telegrame de Costache Negri şi reflectat pe larg în epocă în Le Courier d’ Orient.

Scrisoarea lui Abraham către fratele său, Nissim Halfon, aruncă o nouă lumină asupra acestui moment:

Constantinopole, 3/19 iunie 1864

Dragul meu Nissim,

Mă aflu de 8 zile aici cu Prinţul, mâine sau luni trebuie să plecăm spre ţară. Am avut o călătorie magnifică şi fastuoasă şi o primire regală. Îţi voi scrie din Bucureşti mai multe. Acum îţi voi spune în câteva cuvinte că Sultanul l-a invitat pe Prinţ cu toată suita, deci şi cu mine.

Am asistat astfel la un spectacol magnific care mi-a făcut o impresie profundă; am să îţi spun totul detaliat când mă voi întoarce.

Primirea ce mi-a făcut-o dna Camondo19 şi întrega sa familie nu a fost cu nimic mai prejos de cea pe care Sultanul a făcut-o Prinţului. Locuiesc la ei, unde sunt foarte răsfăţat, i-am găsit pe copii într-o stare excelentă20.

Nu-ţi voi spune nimic despre afaceri, cred că Alteţa Sa nu va avea nevoie de bani, deoarece a luat o sumă destul de mare asupra sa. Nu se mai pot face acum cheltuielile de altădată, cu atât mai mult cu cât Suveranul nostru nu se mai lasă antrenat de oricine; el şi-a terminat afacerile fără să cheltuiască nimic.