(Stara Zagora, 1846 / 1850 – Istanbul, 1931)

Rabin, om de ştiinţă, poet. Refugiat în România în timpul războiului ruso-turc din 1877, în 1878 a devenit predicator al celui mai important templu al comunităţii sefarde din Bucureşti: Cahal Grande (funcţie pe care a ocupat-o timp de 32 de ani, alături de cea de profesor de ebraică şi director al şcolii spaniole de băieţi). În 1910 a fost ales Mare Rabin de Adrianopole şi din 1920 Mare Rabin (locum tenens) al Turciei.

Şi-a impresionat contemporanii prin vastele sale cunoştinţe lingvistice (vorbea fluent 14 limbi, printre care şi araba12), filozofice, ştiinţifice, literare. A fost membru corespondent al Academiei din Madrid, membru corespondent al Societăţii de Geografie din Paris, doctor honoris causa al Seminarului rabinic din Viena. La moartea sa a fost onorat de toate reprezentanţele diplomatice, ale cultelor religioase, dar şi de peste 10.000 de oameni, așa cum menționam în primul capitol.

În corespondenţa sa cu senatorul spaniol Angel Pulido Fernandez putem vedea informaţii despre subiectele literare care îl preocupau în Bucureşti:

20 decembrie 1903

Prea ilustre şi iubite domn,

Dacă am invidiat ceva vreodată în viaţa mea, fără îndoială, este geniul retoric al celor fericiţi care pot să descrie sentimentele sufletului. Oh! Dacă aş fi ca aceştia v-aş descrie în culori vii şi expresii demne devotamentul meu fără limite şi profunda mea recunoştinţă pentru atenţia dumneavoastră în ceea ce priveşte obscura mea persoană. (…)

După cum vă spuneam în scrisoarea precedentă mi-a fost imposibil până astăzi să-mi public operele literare pe mai multe subiecte şi în limbi diferite, din lipsa mijloacelor atât de necesare unei familii numeroase (Fie binecuvântată!), dar am publicat în diverse periodice şi reviste din Europa precum: L’Univers Israélite, Les Archives Israélites [de France] (Paris); El Boletin de la enseñanza (Madrid); HaMagid (Lick, Germania); HaIbri (Brody, Galiţia); HaBazeleth (Ierusalim); El Correo, El Dragomán (Viena); El Telégrafo, El Instructor, El Tiempo (Costantinopole); El Amigo del Pueblo, La Verdad, La Alborada (Bulgaria) şi unele periodice din ţară.

Toate articolele mele reunite ar forma un volum mai mult sau mai puţin respectabil, fără să pun la socoteală traducerea în ebraică a operei defunctului distins filozof Jules Simon, “La Religion naturelle”, sau explicaţia filologică cu adnotaţii asupra psalmilor Regelui şi poetului David. (*Am mai multe corespondenţe pe teme literare cu învăţăţi neevrei, precum defunctul Jacques [Ion] Cantacuzino, Prof. Lacroix, Prof. [Nicolae] Iorga, Dr. [Dimitrie] Onciul, profesori universitari şi alţii).

Opera de care mă ocup acum este colecţia de circa 2000 de proverbe, legende, cântece populare, toate explicate cu studii şi istoricul apariţiei lor. La fel adun anumite expresii care la prima vedere şi-au pierdut sensul de origine, dar păstrează urmele transformării lor în mai mult de patru secole.

Munca aceasta este destul de dură, cere odihnă şi timp, lucruri care îmi lipsesc având în vedere cariera de profesor, obositoare la vârsta mea. Între apus şi răsărit, cum se zice pe aici pot să mă ocup de această lucrare interesantă. Sper ca Dumnezeu să decidă altfel şi totul să meargă mai repede!

(…) Vă trimit un periodic important din capitala noastră [Adevărul], al cărui patron, dl. [Constantin] Mille [1861-1927], deputat, personalitate distinsă şi om al literelor, a făcut mult caz de interpelarea dumneavoastră în Senatul de la Madrid şi a scris un articol despre acest lucru, a cărui traducere v-o includ.

Îmi permit să vă relatez în trecere că interpelarea dumneavoastră [în favoarea acordării cetăţeniei spaniole evreilor sefarzi] a făcut rumoare în ţara noastră. (*Tinerimea este entuziasmată de studierea limbii spaniole şi chiar a apărut un curs gratuit…). Toată lumea vă admiră curajul şi afecţiunea pentru coreligionarii mei.

Speranţa mea e mare!

Rezultatele ar fi spre mulţumirea şi fericirea ambelor popoare. Dacă guvernul Spaniei ar studia oportunitatea, ar putea profita de dragostea arzătoare a neamului meu, dacă lucrurile nu se fac neglijent.

Vă trimit câteva periodice care cred că vor fi pe gustul dumneavostră.

Îmi permiteţi, ilustre amic, să vă îmbrăţişez cu drag, al dumneavoastră devotat,

Bejarano, Corbului 10

(Angel Pulido Fernandez, Los israelitas espanoles y el idioma castellano, Madrid, Succesores de Rivadeneyra, 1904, pp. 135-138; traducere din limba spaniolă)